Blue

Nu-s deprimată. Jur! :)
Dar dacă nu mă doboară oboseală, zău că nu știu ce mă mai doboară ...
Cred c-am ajuns într-un punct critic cu starea asta, fiziologică de-acuma, de extenuare.
Aș zace.
Câteodată așa pățesc, am două minute de STAT și privit în gol, în încercarea oarecum ciunt(it)ă de a mă aduna și-a o lua de la capăt.
Prea multe nopți de somn întrerupt și prea multă agitație casnică ziua își cam spun cuvântul.

Altfel, totul e bine, spre minunat.
Vremea frumoasă, cum îi șade frumos unui debut de vară australiană. După canicula bruscă, ploile torențiale, era și timpul să ne normalizăm.
Xmas party ieri la jobul soaței, original cel puțin. Am să revin cu imagini. Atâta deconspir - că Santa a venit cu mașina de pompieri. :))
Playdates - chiuitor de vesele pentru fete, incredibil de consumatoare de energie pentru mine.

Catrina ne servește premiere peste premiere - de la "ma-ma"-ul îngânat sonor, a protest, în timpul botezului, târâtul sucitor, aproape de comando-crawling, după vreo chestie sclipitor-atrăgătoare, acceptatul cu jumătate de buziță (că de gură nu poate fi vorba) a câtorva fructe, nicidecum legume, nu piureuri, ci mai debrabă firimituri-bucățele, la incisivul din stânga jos (cu care mușcă sadic ce nimerește, mai ales dacă face parte integrantă dintr-o ființă vie).

Anna a devenit mai guralivă și mai ușor de înțeles. Dar tot anglofilă. Degustăm mixajele acum - a-bee-na, flu-fly, 'uauă-ea (floarea) și alte minunății. Mă surprinde că, în pofida timidității în exprimare, elaborează, cu precizie de ceasornic elvețian, fraze dintr-o răsuflare, în engleză aussie din cea mai pură: "I don't know", "What'ya doin'?", "How-a'ya", "Whatta' this?", "Why we go the'e?", "Whe'e we go?", chiar și versuri complete din diverse nursery rhymes.
Parcă e și un pic mai docilă și mai empatică, dar tot mutrița aia de elf obraznic o afișează în majoritatea timpului. Că, oricum, are o priză teribilă la publicul spectator cu ea.
Crizuțele și-au mutat motivația de la canini (complet la iveală), la măsele. Deh ...

Maria crește ușor ușor într-o adevărată domnișoară. Alintată, romantică, veselă flegmatic, cu glumițe mai tot timpul la îndemână. La fel de grijulie și matură emoțional cum ne-a obișnuit. Când mă gândesc că face 4 ani în două săptămâni ....
Tati e super-eroul, minunatul, "the tallest of them all". Zice, pe un ton extrem de serios și convins "Mami, tu știi că tati e un super-hero??". Și la chipul meu care-și reține cu greu râsul "Daaaa, prinde spaidări și urechelnițe, ne apără de ei, că sunt răi!!!".
Stă la pupicit și hugs și bear-hugs și gâdilături doar când are chef. Mediază conflicte. E înțeleptul echilibrat al casei. Sfătoasă și prudentă, ca o bunicuță de-un pic peste 1 metru ...

Eu mi-aș dori (măcar) ceasul meu de scris, terapeutic. Dar eșuez lamentabil într-un somn odată cu fetele și trezit tot odată cu ele. Iar ziua înot prin mormanul de treburi casnice, înot scremut și greoi, mă simt copleșită și frustrată că nu fac față. Remeber - the control-freak-ness și mania curățeniei ...?

Socialmente, am ajuns la concluzia că suntem, noi, toți, ca niște zbârnele prea ocupate să-și vadă fiecare de zbârnâitul lui, când ne întâlnim, din viteză (și lipsă de timp ori disponibilitate), inevitabil scoatem scântei, prea rar ne asortăm ritmurile în aceeași muzică a înțelegerii.
M-am nervozat și eu, ca tot poporul (ăla de origine) la treaba cu pălmuitul prezidențial. Mai ales când am văzut c-a ajuns minunea și la news aici.

Dar între toate astea m-am bucurat cu tot sufletul și toată inima de mirosul de carte proaspată, care și-a făcut drum până tocmai la capătul lumii la noi, chiar înaintea cărții frumoase în carton, culori și pagini lucioase de poveste, a Adei.

Eeeei ... gata! Mai trag o gură de aer și mă-ntorc la rutina mea tocătoare de nervi și forțe, de fiecare zi. Cum ziceam mai demult: creștem noi mari!!! E o promisiune!!! :)